Refren (Loredana):
Nu știu unde o să ajungem
Ce-o să se întâmple cu noi
Parcă suntem tot timpul într-un război între noi
Nu există cuvinte să ne trezească și noi
Nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în noi.

Caddillac:
E prea multă otravă-n suflet
Nici numai gândi, e dincolo de cuget
Ies vampirii la lumină, e durere
Sentimentele-s călcate în picioare la vedere
Părinții fac copii, îi abandonează
Copiii își urăsc părinții și-i asasinează
Nu e credință, nu e onoare
Bunătatea și respectul numai au nici o valoare
Oameni care calcă pe cadavre pentru bani
Nici nu știi ce să mai faci ca să nu-ți mai faci dușmani
E paranoia, fugi c-o să te ajungă
Și-o să vezi că până și fratele tău e gata să te vândă
Vrei să urlii, urli înăuntru
Tăcerea ta poate zgudui pământul
Ai grijă de familie și ține minte
Caracterul omenesc te lasă des fără cuvinte.

Refren (Loredana):
Nu știu unde o să ajungem
Ce-o să se întâmple cu noi
Parcă suntem tot timpul într-un război între noi
Nu există cuvinte să ne trezească și noi
Nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în noi.

Tataee:
Ard îngerii-n spitale
Dracii dansează-n catedrale
Viața se ia pe datorie
Apar ziduri, bariere-ntre bogat și sărăcie
Minciuna e banalitate
Lăcomia-i calitate
Moartea se jelește în tabloide
Lupii numai ies în haită, se adună în partide
Unii vând copii cu zâmbetul pe față
În timp ce alții-și vând rinichii ca să le ofere-o șansă
Că sunt tentații chiar la fiecare pas
Violența face victime la fiecare ceas
Pe stradă, e care pe care, se omoară între ei și pentru locuri de parcare
N-am alte cuvinte să descrie agonia..
Poate unu singur
România!