Constantin Noica – Versuri.pro

Mă Închin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt, Doamne, înstrumare funerară;
se-ncearcă-n mine chinuri și jivine
cu glas sonor de trup și de ocară.
Sub tremurarea lunei cristaline
în unde vii, în unde albe – cine
ascuns și mare, mic și luminat,
mi-a spus să mă ridic înalt spre Tine
în iscodiri de șoapte și de vise
și să te cat cu brațe de agat,
nostalgic, și crucificat deschise?
Mi-am îngropat trecutul ca pe-un mort.
Credință nouă mi-a săpat lopata-
o groapă largă și îndurerată
și-adâncă; albă, ca un strai de port
și vie, ca o haină de ispită.
M-am învelit cu trupul meu, țărână,
și cruce-a fost o lacrimă păgână
ce s-a înfipt în glod, neliniștită.
Din cripta proaspătă m-am ridicat
spre Tine, flămânzit și încruntat;
Te-am căutat în veacuri și în stâncă,
cerșeam o dâră și cerșeam stigmat
spre care-am frânt nădejdea mea adâncă:
dar brațul meu nu Te-a îmbrățișat,
ieri, închinarea nu-nflorise încă.
Azi, din răzorul slovelor bătrâne,
un mugur își surâde alb, Stăpâne.

Înviere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

pentru Radu Sighireanu.
Mi-e trupul şarpe rupt în două
de legea Ta: şi-a zvârcolit
chemarea până-a asfinţit
durerea a-mpletit cu rouă.
coroană de-nroşiri şi spini
pe fruntea rugii mele nouă
c-un singur trup şi lacrimi două
îmi creşte, sumbru, din ruini.
un epitaf de amintiri
– rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prăfuiri.
ca închinarea unei toamne
– Să strig în lespede de şoapte
c-am înviat în Tine, Doamne?

Pustnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Contemplu: în noapte stă crucea de lemn
cu urme de cuie și cui de îndemn
la stavila bolții fugare, spre care,
cu mistice brațe de pom, crește un om.
El singur, să cânte în aripi de rugă
avântul și zarea și cerul de mâine,
când trupul plăcerii va zace, zvârlugă
scuipată de focul credinței- rămâne.
Fioruri vestale-i țin focul, fecioare
cu sâni de jăratec- și flacăra doare.
Se sfâșie carnea în așchii de semn:
din crucea pierdută întârzie lemn.