Balada!
Cine-a-ndrăznit
S-adune într-un cuvânt
‘Alb’ și ‘negru’,
‘Cer’ și ‘pământ’?

Balada!
Cine-a avut curajul de-a născoci
Vorba ‘a iubi’?
Hai, răspunde!
Cine-a pus un nume oricărei flori?
Cine spuse dorului ‘dor’?

Balada!
Și primul vers ce-n lume s-a auzit,
Cine l-a rostit?
Păi, ăsta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că ăsta-i omul!

Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!

El a-ndrăznit
S-adune într-un cuvânt
‘Trist’ și ‘vesel’,
‘Suflet’ și ‘gând’.

Balada!
El a avut curajul de-a inventa
Vorba ‘a cânta’!
Ăsta-i omul!
Singur a pus un nume oricărei flori,
Și-i spuse dorului ‘dor’.

Balada!
Și primul vers ce-n lume s-a auzit,
Singur l-a rostit!
Păi, ăsta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că ăsta-i omul!

Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!

Păi, ăsta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că ăsta-i omul!

Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!