I:
Acasă-i altfel, sunt ai tăi prezenți
Când zic familie, e vorba de-ai mei
Și mă gândesc de fapt ce sunt fără
Tu zici fără, eu știu cum e
Despre bine de morți și despre bine de vii
Îcerci să fugi o viață întreagă, de ce
Știi bine că devii unul din ei, de-ai tăi
Care face la fel ca ei
Când plângi ca ei, când râzi
Speranța moare ultima
Oricum te-ajută, e, știi bine, să rămână așa
Când te-ai născut începi să mori, respiri ușor
Primul lucru ești departe, ți-e dor
N-are cum să se termine așa, te-ntorci acasă
La frații tăi, la ale tale, nimic nu mai contează
Este aceeași distanță de la tine la ei
Și înapoi, știi bine, anii par mai grei
Trece greu, zic ei, mi-e dor și mie
Nu-ți găsești confort când alții nu-ți plac, nici mie
Îngerii tăi rămân cu tine chiar dacă placă.

Refren (x2):

II:
Ascultă bine, obișnuiam să fiu
Unii dintre cei care n-au grijă de ei
Care nu prea știu ce au în cap, nu prea știu ce fac
Dar îngerii pierduți m-au ajutat
Să nu mă împac cu gândul că trebuie să cad
Ma înțelegi chiar dacă viitorul din trecut n-ai cum să-l ștergi
Pentru mine familia a însemnat
Mama mea, frații mei cu adevărat
Niciodată n-am uitat, îngerii nu m-ar lăsa
Să uiți de unde vii și de ce bate inima
Viața mea acum s-a complicat
Am luat-o de la cap, ziceam că s-a terminat
Nu am vrut să fie așa, cred că nimeni nu ar vrea
Rămân doar cu speranța că ceva se va întâmpla
Că va veni o zi când din nou o să zâmbesc
Aștept în continuare și mă lupt să reușesc.

Refren (x2):

III:
Atunci când rămâi doar tu iar ceilalți au plecat
Când viața te obligă să o iei de la cap
Închide ochii și o să realizezi
Că îngerii pierduți te ajută să visezi
Să speri că vei reuși să nu te prăbușești
Chiar dacă nu s-a întâmplat cum te-ai așteptat
Când i-ai chemat întotdeauna au venit
Ei vor fi cu tine până la sfârșit.

Refren (x2):