Brain Potion – Versuri.pro

Ciluiala (feat. Ars)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu sunt Dragoș, bine ați venit pe piesa mea de seară
Unde eternitatea se păstrează-n timpan ca o comoară
Vin fiert cu scorțișoară din partea casei
Pentru călătoria noastră interplanetară
Simt fonic, percep vizual conic,
Într-un univers simfonic, decorat ionic
Platonic iubesc cerul, ignorând însă stelele
Din camera mea obscură privesc atent ielele
Doar vorbe mici într-un magic cub de lut
Noi, rămași sub, dialogând mut, feriți de scut
Traversând ușor prin vise
Fără bani, fără vize, fără timp, fără pauze sau valize
Mă joc cu forme simple ca un arhitect
Vers fără efecte negative ca într-un prospect
Ador parfumul fain al cărților
În timp ce muzica asta bifează toate punctele hărților
Sculptez cuvinte, imaginația mă simte
Ca Petrache Poenaru, stiloul lui nu minte
Acum ascult liniștea cântându-mi în surdină
Agățat de galaxii, pierdut în zeci de ani lumină

(REF x2)
Fără net, doar eu și domnișoara
Un shake de ciocolată murdărește mustăcioara
Tolănit în hamac, iubesc când vine vara
Lene multă din Constanța până-n Timișoara
Stăm fără net, doar eu și domnișoara
Un shake de ciocolată murdărește mustăcioara
Tolănit în hamac, iubesc când vine vara
Lene multă din Constanța până-n Timișoara
Stau nemișcat între două nopți ca Tudor Arghezi
Și-nvăț ușor ușor limbajul ploii ca englezii
Meditez dincolo de pod ca Albulescu
Eu îți croșetez șosete de diamant ca Mircea Cărtărescu
Declanșez în alb-negru film de 35
Mii de contraste, Twin Peaks semnat David Lynch
Pinch to zoom, genele-mi râd inocent
Rup bucăți de fantezie, ca Rahmaninov, sunt indecent
Mă teleportez ușor, clipele se sting
Pupila-i dilalată, culorile se-ncing
Într-un frenetic și-autentic paradis
Unde nimfele lui Grigorescu cer pentru a treia oară bis

Vers Din Univers (feat. Tudorii Chirili)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gândurile-mi apasă tâmplele în lumini de semafor,
Printre oamenii-ncărcați cu deziluzii încerc să mă strecor.
În depărtare indivizi caută mâncare prin gunoi,
Iar umbrele lor se transformă-ncet, încet în strigoi.
Ca și Octavian Paler, am parte de clipe solitare,
În discuții cordiale se pierd nopți suplimentare.
Fără grimase involuntare, interiorul plin de frământare,
Invidia omniprezentă ca panourile publicitare.
Îmi port lumina-n vid, constanță universală,
Știu, spectrul e vizibil, transparența sufletului sufocat, dar viu.
Încerc să fiu clipa, atingerea și sensul,
Dragoste-n absolut, iar atunci chiar nu mai contează restul.
Căci poezia muzicii o țin ascunsă-n astral,
Nimic colateral, momentul zero, vers atemporal.
Sunt în camera mea acum, și-o să tac din gură,
Las piesa asta să respire ca forma pură-n arhitectură.
Obosit, dar lumina lămpii-mi încălzește pleoapele,
Salteaua e tare, cearceaful rece, mă doare spatele.
Șoaptele muzicii gâdilă frecvențele joase,
Tablouri sfioase îmi generează mii de nebuloase.
Pe retină-mi dansează visele, la rezoluții 4K,
Corpul stă agățat de albul infinit din Antarctica.
E pauză-n noapte, cu creier de smarald
Trezesc lumini polarizate în care-apoi mă scald.
Și ignor mii de vorbe pierdute-n efemer,
În noiembrie bântui orașele-n lung și-n lat ca Homer.
Hipnotizez poetic, analizez estetic,
Fotografiez sincretic, mă enervez sintetic,
Da’-mi păstrez filosofia-n pictură, ca Gustav Klimt
Și nu te mint, eu îți spun sincer doar ce simt.
Iar întunericul ăsta naște lumină – Mircea Eliade,
Clar de lună, serenade, în zeci de episoade,
Da..
E doar un vers din univers.

Moment Urban (feat. Ars)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

when I make music, it’s like energy
I don’t understand like uh, how the s***t comes to me,
when I feel the urge to work, you know, it just happens
it’s, like I said, it’s a move, you know what I’m saying
someday I wake up and I might not wanna make anything.
(yo, uh) e muzică transcedentală
Norah Jones îmi mângâie timpanele-adormite
Soarele pe cer nu stă cuminte, îmi aduce aminte
că e sâmbătă, iar gândurile-mi zboară
spre culorile aşezate atât de migălos afară.
TV-ul îmi stă pe standby de 5 zile
Winampu-i deschis, sunt un meloman, se ştie
ies iar din blocul gri, merg puţin şi mi se pare că
simt asfaltul moale cum se topeşte sub picioare.
Înaintez calm şi relaxat spre metrou
pe stradă, doar un câine lătrând la propriul ecou
plus razele de 40 de grade
ce-mi proiectează umbra undeva foarte departe.
Filozofia nuanţelor, Petre Ţuţea, inspir
eternitate în oglindă (The Mirror), e Tarkovsky, expir
şi-am ajuns, sunt la Dristor, urc în metrou
„Atenţie, se închid uşile!” aud în ecou.
sunt acest observator de banal, talentul ancestral
cu gândurile-n tridimensional, raţional, ocazional
niciodată matinal, îndrăgostit de muzică până la final.
sunt acest poet observator de banal, talentul ancestral
cu gândurile-n tridimensional, raţional, ocazional
niciodată matinal, îndrăgostit de muzică până la final.
Cerul pictează cu norii ce-i lasă-n spate,
aşteptând să-i vizitez expoziţia la noapte
Acum semaforul îmi indică verde
Traversez fredonând cu voce tare o piesă
nimeni nu mă vede.
iar după ce s-a terminat o pun de la-nceput
lăsând în spate urbanul pus pe mut
în timp ce crengile se alintă, frunzele şi ele
iar din atmosfera caldă, 80 la sută este lene.
Dar privesc suflete, se deplasează în reluare
Aşezat pe bancă-n parc, pierdut în contemplare
iar timpul înţelept mă anunţă spontan
Acum o iau uşor spre casă, a fost un moment urban.