18 Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Știi..
Uneori îmi simt sufletul cum plânge pe negativ..
Alteori m-aud plângând, dezamăgită de ceea ce am devenit..
Dar niciodată nu am crezut..
Nu am știut că voi plânge pentru ce a fost.
1. Un singur sunet îmi mai sparge plictiseala
În rest, peste tot se așterne doar cerneala
Cu penița de lemn aurit cu sentimente
Aștern mii de cuvinte, peste ani să iau aminte
Un jurnal prăfuit, uitat pe un birou
Îmi zgârie pe retină greșelile, să n-o fac din nou
Căci uneori lipsind din trenul dimineții
Tind să visez, să uit să caut sensul vieții
Iar dorinței de mine să-i acord motive,
Un pahar cu apă și legi morale defensive
Că sunt însetată de ceva ce prea mulți au
Sau n-au, frica de acel.. bau bau
Ce mă trezea cândva în miez de noapte
Vise spulberate, coșmaruri descentrate
Și da frate, vorbesc de mine, vorbesc de un copil
Ce zicea că dincolo de acel nu pot, orice-i posibil.
R: 18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o singură lacrimă pe obraz acum
Pentru o copilărie pierdută în timp pe drum
18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o simplă lacrimă pe obraz acum
Pentru un copil abandonat pe un ultim drum.
2. Un copil se juca de-a v-ați ascunselea prin parcuri
Și aleargă cu ușurință printre mii de gânduri
Dar s-au dus zilele alea, s-au uscat cu fiecare lună
Au rămas doar frunze căzute, și un loc de-o bună
Deci, bună copilului din mine, chiar de e prea târziu
Să știi, mi-e dor de tine, dar sentimentul e timpuriu
La fel ca acele zile s-a dus și acea joacă din orice
Și încep să mă întreb de ce acum mă lasă rece
Și nu pot, nu reușesc să mă exprim cu adevărat
Zici că sunt un trup uitat, blestemat, abandonat
Și alteori, privind cu ochii dezbrăcați nu înțeleg
De ce din atâtea lucruri, am ales oare să mă leg
Cu ce să mă aleg oare din ceea ce fac
Când nici măcar eu nu pot să mă înțeleg de fapt
Mi-e dor de acel copil frate, simt că nu e bine
Iar piesa nu e pentru mine, ci pentru copilul din mine.
R: 18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o singură lacrimă pe obraz acum
Pentru o copilărie pierdută în timp pe drum
18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o simplă lacrimă pe obraz acum
Pentru un copil abandonat pe un ultim drum.
3. Și mă trage și mă strigă, și mă cheamă la joacă
Lui nu-i pasă că am crescut, îmi răspunde și ce dacă
Și mă împinge în trecut, se agață de mine
Îmi spune că deși sunt mare, el e lângă mine
Că orice ar fi, orice aș face, el nu va pleca
Tovarășii de joacă nicicând se vor uita
Și mă scoate din iadul ce zi de zi-l trăiesc
Și mă rog de el, să-mi acorde doar o oră să-l privesc
Și nu mă lasă, n-are stare, aleargă întruna
Și părăsesc paradisul meu când ceasul va suna
Adică în 3 minute, 3 motive se vor spulbera
Și revin la 666 de motive să-mi iau viața
E prea târziu, dar e legal și imoral
E un sentiment morbid, un sentiment banal
Am 18 ani frate, toți prizonieri în regrete
Și dacă privești cu atenție, toți mor de sete.
Rx2: 18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o singură lacrimă pe obraz acum
Pentru o copilărie pierdută în timp pe drum
18 ani au trebuit să treacă
Să-mi dau seama ce am pierdut, să mă facă
Să vars o simplă lacrimă pe obraz acum
Pentru un copil abandonat pe un ultim drum

Beebe – Versuri.pro

18 Ani