https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/atac-verbal-dulcele-tau https://versuri.pro/atac-verbal-dulcele-tau#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3908 →]]> Pe aripi de vis și raze de lună
Pe fir lovit din soare, pe nori călători
Prin stropii de ploaie, prin șoapte de vânt
Zburând peste creste, țara basmelor să fie.
Nu plânge, sunt lângă tine
Inima pe care ți-o dau nu pompează sânge
Doar simte și se simte bine
Doar strânge din dinți când tu nu simți și-i vine să plângă
Dar inima mea nu plânge, ești lângă mine
M-am regăsit în tine și cu tine, nu mă crezi. În fine
Oricum știu că peste zile vom rescrie file
Cu 2 condeie fine
Și nouă ne revine să zâmbim cu cea mai curată caligrafie
Ține juma’ de inimă, n-o tăia în file
Doar dacă nu poți s-o cari că are prea multe kile
Eu te sărut, oricum e prima piesă pentru tine
Și sper să o asculți în zilele senine
Eventual cu fire de nisip pe tine, sare și o mare ce te cheamă
Dar tu nu vii că ești cum mine
Nu ne călcăm sufletele, mai curând calcăm pe mine
Că suntem 2 suflete vecine.
Te-ai gândit vreodată să zbori?
Ori de câte ori..
Te-ai gândit vreodată să zbori?
Ori de câte ori. Și tre’ să golim tot pământul și văzduhurile.

]]> https://versuri.pro/atac-verbal-dulcele-tau/feed 0 https://versuri.pro/atac-verbal-suflete-ratacite https://versuri.pro/atac-verbal-suflete-ratacite#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3909 →]]> Am lăsat de mult în spate locul nașterii mele,
Am înecat până acum diferit copilăria plină de durere,
Încerc să-mi amintesc cum să mă bucur de viață,
Respir și zâmbesc cu lacrimi de sânge pe față.
Totul pare a fi în ceață și cu inima de gheață,
Mă lupt mereu să iubesc, chiar dacă ura nu mă-nvață,
În aceleași locuri, următoare, mă duc mereu cu gândul,
Simt cum viața mea s-a scurs, mă trage pământul.
Mă bate vântul, rugându-mă pentru tine, mama,
De ce te-ai dus? Că nu-nțeleg, răzbunarea mă cheamă
Și mă îndeamnă să mă răzbun pe forța Divină,
Să-i neg existența când ea o să vină.
Cât mai am de trăit, ucid tot din jur,
Veninul din mine strică tot ce e bun,
Suferința mă seacă în scrum și pământ,
Îmi doresc doar să scap, să fug din mormânt!
Accept realitatea, dar sunt înfrânt, mi-e foarte greu,
Când te visez mereu cum plângi, mormântul tău.
Mama, sentimentele tale sunt apuse,
Și mă doare când mă gândesc că sunt atâtea cuvinte nespuse,
Uitate în două lumi opuse, pline de suflete reci,
N-am să te uit, mama, te voi iubi în veci!
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi,
A plecat în ceruri, însă fără voia ei.
Acum mă privesc în oglindă și-mi văd ochii pustii,
Nici eu nu-s mort printre vii!
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi,
A plecat în ceruri, însă fără voia ei.
Acum mă privesc în oglindă și-mi văd ochii pustii,
Nici eu nu-s mort printre vii!
Durerea și suferința greu mă apasă,
Îmi aduc aminte la 14 ani toți plângeau în casă,
Când mama mea cea bună s-a dus,
Când cu lacrimi pe față, încetișor mi-a spus:
„Mai am un ceas și iată, că voi ajunge-n fine,
Într-o lume atât de sus creată pentru bine!”
Dar s-a oprit din vorbă, m-am privit,
Și ce s-a întâmplat? Doamne, a murit!
Am rămas cu sora mea singuri să ne facem viața,
Încetișor ne-a părăsit și familia,
Mi se părea că-n jurul meu nu mai văd nimic,
Nu tu familie, nu tu tata, că și ei ne-a părăsit.
Cu ani în urmă dorința ce-o aveam era
Să pot avea și eu familia mea,
Dar nu e așa, acum m-am schimbat, aș vrea să mor,
Când mă gândesc la moarte, sincer, nu mă ia fior.
Flori, și flori să cadă peste-al meu mormânt,
Și cei din jur să nu scoată vreun cuvânt,
Iubita mă va plânge, dar știe că fără rost,
Asta e, îmi pare rău, pentru tot ce-a fost!
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi,
A plecat în ceruri, însă fără voia ei.
Acum mă privesc în oglindă și-mi văd ochii pustii,
Nici eu nu-s mort printre vii!
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi,
A plecat în ceruri, însă fără voia ei.
Acum mă privesc în oglindă și-mi văd ochii pustii,
Nici eu nu-s mort printre vii!
Oare ce se va-ntâmpla când mama se va ridica la cer?
Voi rămâne singur pe străzile din cartier?
Poate va fi bine, poate va fi rău,
Asta nu știe decât bunul Dumnezeu.
Tovarășii mă-ntreabă de ce beau mereu,
Dar eu tac și-mi ascund durerea din sufletul meu,
În fiecare seară stau în pat și mă gândesc
Cum ar fi dacă-ar fi să pierd pe cineva pe care prețuiesc.
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi,
A plecat în ceruri, însă fără voia ei.
Acum mă privesc în oglindă și-mi văd ochii pustii,
Nici eu nu-s mort printre vii!
A plecat de lângă mine, s-a stins dintre cei răi!

]]> https://versuri.pro/atac-verbal-suflete-ratacite/feed 0