Strofa 1
E dimineața, frate, nu pot să mă uit pe geam
Frigiderul zace gol, și-am dat jos un kilogram
Iarna-mi bate la ușă, i-o trântesc direct în bot
În casă sunt 14 grade, sunt răcit și nu mai pot
Mă pun la masă, iau un pix și încep să scriu
O scrisoare către moșu’, deci încep să mă descriu
Mă cheamă Alleks, dublu l, k în loc de c
De ce nu mi-ai trimis anu’ trecut un BMW
De ce ești bulangiu și nu-mi dai și mie bani
Să plec și eu în țări străine, prin Miami sau Dubai
Eu sper ca anul ăsta, coae, o să ajungi și-aici
Facem o tablă, te cinstesc cu o votcă și doi mici
Adu-o și pe crăciu, crăciunița aia blondă
Să o urcăm pe toți pereții, ca pe-o anaconda
Oricum ești bulangiu, știu coae că n-o să vii
Te aștept la vară cu o votcă, joint’uri și hârtii.

Strofa 2
Vara cu băieții, la o bere, stând la scară
E-atât de cald afară încât toată lumea zboară
Îi vezi pe la terase, la bazine sau bodegi
Toți cu berile-n bot și pălincă la 50′
Am vrea o zi de vară, să ne răcorim și noi
Da’ afară termometrele indică minus doi
Și toți suntem în casă, unde arde focu-n sobă
Iar eu cu micu-n mână bag probă peste probă
Că-i vară sau e iarnă, muzica vreau să mă-ncânte
Acum e perioada cu sărbători prea sfinte
Nu vezi nimic la p***, au toate toale pe ele
Pe când vara toate-s la chiloți și la sutiene
Pe stradă umblă câinii, iarna totu-i înghețat
Băi vere, vrem o bere, lângă bere, un cui de înfiletat
Atâta vrem acum, vrem cu toți o zi de vară
Cu băutura-n bot, joint’uri și femei la scară

Refren[3x] (Alleks)
De când te naști, frate, și până mori,
Toți vor să te facă să crezi că e binișor.
Toți bărbații și toate femeile,
Toți vor să profite după tine ca hienele.

Strofa 1 (Alleks)
De când te naști începi să respiri, bai frate,
E cea mai tare stare, nici nu știi ce-i aia moarte.
Lumea te privește ca pe-un prinț dintr-o poveste,
Tu ești mândria alor tăi, tu-i faci să treacă peste.
Îi faci să treacă, frate, peste tot ce merge prost,
Familia muncește să-ți ofere-un adăpost.
Persoana căreia curând tu o să-i zici mamă
E gata de orice obstacol, n-are nicio teamă.
Nu are nicio teamă, mama, pentru că știe
Că are un copil și-l va iubi pe vecie.
Încet, încet, din boboc, frate, devii copil,
Apar tentații, anturaje și ți-e greu să te abții.
Ai tăi te apără, te-nvață doar de bine,
Și dacă vei greși, ei mereu te vor susține.
Începi cu timpul, coane, să înveți doar din eșecuri,
Da’ e târziu, frate, s-au ars mult prea multe becuri.
Te-ai apucat de tras, ai ajuns și la seringă,
Ai face orice pentru-o doză cât mai mică.
O arzi cu bulangii, toată ziua ești pe străzi,
Ești ancorat în dube, mănânci bătaie de la garzi.
Acum, chiar pe final, ți-ai dat, frate, și tu seama
Că lumea e perversă, ziceai că mănânc degeaba.
Ai vrea să te întorci în trecut, dar nu mai poți,
De-acum până la final vei sta printre vagabonzi.

Refren
Dau din cap pe hip hop, dau din cap zi de zi
Scriu pe foaie poezii pentru oameni și copii
Nu am bani, am dușmani adunați în câțiva ani
Pentru fani sănătate, să trăim 80 de ani
Dau din cap, așa sunt eu, cu credință-n Dumnezeu
Nu mă schimb ca un ateu parvenit în semizeu
Dau din cap din prima zi, dai și tu cu mine, fine
Dizolvat în apă bine ca un tub de vitamine.

Strofa 2
Și mergem mai departe, nimic nu s-a schimbat
Sunt același băiețaș ce ascultă gangsta rap
Același vagabond care mai de mult ziceai
Uite poetul, de câte ori mă vedeai
Același băiețaș la microfon cu tupeu
Băiat de cartier, mc, golan și derbedeu
MC din școala nouă cu dumele la el
Crescut în Zona G fără bani în portofel
Fără letcaie și fără bistari
Fără marafeti, euro, malai, dolari
Dau din cap pe hip hop, sună bine beatu c****e
Ne auzim la munte sau ne auzim la mare
Păi ne-auzim oriunde, dar mai mult pe youtube
Și dacă ești un hater, îți dau picioare-n fund
Îți dau cuvinte grele fiindcă asculți manele
Ești doar o p***a, nene, ce suge acadele
Vorbesc despre tot, despre fete ce fac bot
Sunt fete ieftine ce o fac pe după bloc
Vorbesc de balani ce se dau mari golani
Sunt mc nimănui, ei fac rap la 12 ani
Vorbesc despre viciul meu, adică despre ea
E 2 în 1, coane, femeia, muzica
Această piesă, fane, acuma ți-o dedic
Dacă din tot ce-am zis mai sus tu înțelegi ce zic.

Refren
Dau din cap pe hip hop, dau din cap zi de zi
Scriu pe foaie poezii pentru oameni și copii
Nu am bani, am dușmani adunați în câțiva ani
Pentru fani sănătate, să trăim 80 de ani
Dau din cap, așa sunt eu, cu credință-n Dumnezeu
Nu mă schimb ca un ateu parvenit în semizeu
Dau din cap din prima zi, dai și tu cu mine, fine
Dizolvat în apă bine ca un tub de vitamine.

Strofa 2 (Alleks)
Închis în întuneric mă gândesc mereu la tine
Mă pui pe gânduri, mă întreb oare tu ești bine
În miezul nopții stau mereu la geam și mă tot gândesc
Și stelele-mi șoptesc să-ți spun cât de mult te doresc
Te vreau aici nu ca să mă folosesc de tine
Să fii cu mine mereu la rău și la bine
Să-mi dai culoare inimii, să mă ridici la cer
Doar tu să-mi dai căldură să nu rămân om de fier
Că de-aș putea, ți-aș aduce ție stelele
Ți-aș da și luna de pe cer, aș fura și soarele
Să fii aici încă o clipă să-mi zâmbești
Sufletul, inima, sinceritatea tu să mi-o dăruiești
Deja se face rece, bruma se așază pe flori
E dimineață, sufletu-i pustiu, mă trec fiori
Când mă gândesc că nu vreau ca să te pierd
Că pentru mine ești cel mai dulce sentiment

Strofa 1 (Alleks)
Am început de jos, am crescut printre golani
Da’ nu-s din PTM, Sălăjan sau Ferentari
O ard prin Zona G, lângă băiețași de clasă
Am ce și pentru cine să m-antorc, frate, acasă
Eram copil de tata și nu înțelegeam nimic
Acum le înțeleg perfect și le dau la mic
Aveam doar 7 ani când p***e pe după blocuri
Începeau să ia belita-n gură ca pe topitopuri
Erau șmenari mereu la scară cu scandal pe ei
N-aveau frică de gardă, ei știau să facă lei
De la latini la romi, fiecare pentru el
Trăgeau cu țeava-n cap să-ți lase 0-n portofel
Erau și p***e proaste, le vedeai pe la bodegi
În stare să te lingă-n cur pentru-o țuică 50
Repet, îți amintesc, Sfântu Gheorghe, Zona G
Alleks, MC, borfaș, rămân aici în cartier.

Refren [3x] (Dan Nebunu)
Viața, anii, lumea, banii
Se poate să le am pe toate
Ai mei, ai tăi, ăia buni, ăia răi
Regi, spioni, pierzători, campioni.

Strofa 2 (Dan Nebunu)
Am crescut în cartier cu lumea prin el
Blocuri, betoane și garduri de fier
Nimic nu e vechi și nimic nu e nou
În alte părți îi zice ghetou
Săraci cu bogați, cu hoți, cu drogați
Cu unii dușmani, cu alții frați
Pușcării, libertate, viață, moarte
Prafuri, droguri, seringă, ace
Nu e război, da’ nici nu ai pace
Legale, chimicale, naturale, ilegale
Curve legate, mașini furate
Fete cuminți la facultate
Băieți, scandal la colț de stradă
Din glume e ceartă, haosu’ să înceapă
Un bătrân mi-a zis, totul sau nimic
Ia de la fiecare câte un pic.

Refren [7x] (Dan Nebunu)
Viața, anii, lumea, banii
Se poate să le am pe toate
Ai mei, ai tăi, ăia buni, ăia răi
Regi, spioni, pierzători, campioni.

Strofa 1
Era ca o icoană, frate, în mintea mea,
Știi tu, păstrată-n suflet ca nimeni să nu mi-o ia.
Tatuată c-un creion roșu ca sângele meu,
În adâncul inimii unde mă doare tot mereu.
Avea ceva special primit de la cel de sus,
Se juca cu mintea mea de la răsărit la apus.
Avea ochii ca un pom care mereu înflorea,
Zâmbetu’ îmi rupea inima când ea mi-l arunca.
Doamne… cu ea în gând dimineața mă trezeam,
Tot gândul că există m’ajuta când adormeam.
Aș fi renunțat la tot numa’ s’o văd lângă mine,
Să-i văd zâmbetul în zori, să-l țin numa’ pentru mine.
Era ca o prințesă care te vrăjea pe loc,
Avea chipul perfect de parcă te jucai vre-un joc.
Defapt jocul a existat, el s-a numit iubire,
Păcat că pentru mine-a fost o tristă amintire.

Strofa 2
Am înțeles că nu pot fi alesul domnișoarei,
Nu am mai insistat și-am ieșit din reflectoare.
Am lăsat-o în pace, am lăsat-o-n lumea ei,
Pentru că știu că lumea este plină de femei.
Probabil încă sufăr, încă inima îmi plânge,
În fiecare seară îmi văd sufletu’ cum fuge,
Cât mai departe de trecut, sper să o pot uita,
Prietenii îmi spun: ”Ba frate, nu te merita!”.
Și poate au dreptate, sincer nu știu ce să cred,
Sentimentele din mine s-au ars la fel ca un bec.
Acum totul este negru, însă vine și lumina,
C-am căzut de pe un nor, direct într-o ruină.
Acuma spuneți voi fiecare cum o vrea,
Băieții din cartier îmi zic: ”Da-o-n… mea!”.
Frate, este ușor să vorbești atâta timp,
Cât nu ai sufletu’ legat și inima-ntrun spin.

Strofa 3
Credeam că e perfectă, însă mi-am stricat părerea,
Că sentimente-n lumea ei le cumperi cu averea.
Maniere, romantisme le găsești în buzunar,
Nepăsarea ei, ba frate, m-a lăsat c-un gust amar.
Păcat că n’avea ochi să vadă cine o iubește,
Să vadă cine o dorește, cine-o prețuiește.
Vroia să se combine numa’ cu băieți cu bani,
Numa’ cu băieți de clasă, numa’ cu milionari.
Da’ poate-n viitor tipa o să realizeze,
Că numa’ este ăla care s-o aprecieze,
Că banii, cât de mulți ar fi, nu cumpără iubirea,
Sunt doar niște iluzii care ne atrag privirea.
C-am asta e povestea prin care cică am trecut,
Destule stări tâmpite care mi s-au petrecut.
Acum mă rog la Dumnezeu să primească ce vrea,
Să-i scoată un băiat care s-aibe grijă de ea.