Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

1
Îmi place viața asta, exact așa cum e
Îmi place să stau aproape de familie
Ei sunt cei care mă susțin,
Când îmi apare vreo reptilă cu venin
Lângă ei, am putere să trec peste toate
Nu îmi e frică nici de moarte
Știu că îi am pe ei în spate
Ei îmi dau puterea, să spun ce gândesc
Pentru ei, niciodată nu am să mă opresc
Mama, tu te-ai zbătut să-mi fie bine
Acum vreau să te fac mândră de mine
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că încă ești lângă mine
Când îmi e greu, știu că are cine să mă aline
Tre’ să spun că TE IUBESC, nu mă pot abține
2
Am trecut prin multe și am ieșit cu capu’ sus
Crede-mă, nu mă opresc, încă am multe de spus,
Încă nu am ajuns unde mi-am propus
D-asta sunt pe scări și o să urc tot mai sus
Am gânduri peste gânduri
Le transform în fraze și le pun în diferite rânduri
Sunt întâmplări din viața mea
Nu jucate de actori
Deseori mi se spune că sunt cu capu-n nori
Eu le spun că știu, vreau să urc pe zgârienori
Am cunoscut multă lume
Din păcate, puțini sunt pe bune
Din păcate, puțini cei care știu să îndrume
Alții nu mai știu să râdă nici măcar la glume
Au nevoie de ceva să îi pună pe picioare
De familie, aproape atunci când îi doare
Dacă nu o să fie… speranța lor moare

Povestea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Totul a început exact când trebuia să fie
Doi copii, o poveste și-o coală de hârtie
O relație stabilă, dar cu prea multă gelozie
Încredere din p***, că doar nu trebuia să fie
Se certau deseori, dar la final se împăcau
Totul cu un cost, dar asta încă nu știau
S-au certat, el supărat cade pradă drogului
Îl mai vedeai fericit după ce fuma un cui
Nu-i păsa de consecințe, zicea că e mai bine
S-a schimbat radical, se regăsea printre suspine
Acum, privește atent la poză, dar cu ochii goi
Un zâmbet îi apare când își amintea de voi
Dar ce folos, s-a schimbat, nu mai e ce-a fost
Nu mai mergea la școală, zicea că nu mai are rost
Statea pe afară, parcă plictisit de viață
Te-a pierdut și-a rămas fără speranță.
A trecut timpul, pentru el era un joc
Când trăgea adânc în piept, timpul parcă sta pe loc
Fără să știe, că miza totu’ pe-o carte
Nu mai vorbea cu nimeni, i-a dat pe toți de-o parte
Ea când a aflat zicea: „Nu, că totu’ e o glumă”
Fără să știe că-i pierdut și că nu privește-n urmă
A-ncercat să stea de vorbă, dar nu mai avea cu cine
A luat-o pe un drum, era blocat între ruine
Se privesc, își amintesc de clipele frumoase
Care au rămas acum amintiri dureroase
Cu lacrimi în ochi, ea îi cere să renunțe
El îi spune că încearcă și-o sărută și el pe frunte
Au plecat, fiecare-n drumul lui
Băiatul înspre casă își mai aprindea un cui
S-a gândit, dar copleșit, mai avea multe probleme
A băgat seringa-n vene convins că scapă de ele
A scăpat, a făcut spume și-a murit
Și-a rămas ca amintire doar un suflet chinuit

Alcan – Versuri.pro

Gânduri

Povestea