Politica Dusă la Extrem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Politicienii trebuie să prezică un viitor
Ce se va întâmpla, mâine în politică nu e ușor
Să explice mereu în cel mai ușor mod
De ce nu toate s-au întâmplat cu un scop
Un indicator nou, numărul de birocrați
Pe cap de locuitor, zici că-s sparți
Nu mai avem deținuți politici în spitale vechi
Astăzi toată lumea are voie să stea la priveghi
Politica murdărește, dar scoate-n evidență
Să mă murdăresc, să vedeți că am prezența
Politica este singura meserie
Pentru care se crede că nu trebuie nicio pregătire
Un singur conducător, un singur popor
Semnifică un stăpân a milioanelor de sclavi
Orice revoluționar sfârșește opresor
Orice om sfârșește pentru a sclavi un popor
Nu mă deranjează cât de mult vorbesc miniștrii
Atâta timp cât fac ce-au spus comuniștii
Politicienii sunt cei care abordează
Fiecare întrebare, am dat greș, Mereu ne percutează
În război poți fi ucis odată cu vinilu’
guvernarea e mai de temut ca un tigru
În politică poți fi ucis de mai multe ori
Important e să faci istorie S-o dobori
Statul e o creație a naturii, și omul
prin natura e un animal mergând cu domnul
Gunoaiele umanității își găsesc singure locul
Votul este mai puternic decât glonțul
Prefer să fiu oportunist să oscilez convenabil
Decât să mă duc la fund incapabil
Democrația este guvernarea poporului
De popor, pentru popor.
Refren x2.
La revoluție unii au ajuns foarte sus
Iar fiecare vers de aici e bine compus
Nu te mai uita așa lung că nu mă sperii
Nu cere de la pârâu, cuprinderea mării.
A fi patriot nu e un merit, e o datorie
Numai cine nu socotește țara drept o datorie
E în stare, să se laude cu ea
Orice om e obligat să facă politică.
Școala va fi școală, omul va fi om
Generațiile următoare te vor trata ca un domn
Nu mai este important cine, cum votează
Contează ce votează, atmosfera care o crează
Prima mișcare, față de oameni, la conducători
Politica-i în stare să împuște de mai multe ori
Politica nu este o știință exactă
Pentru o ședință-i păcat să-ți pui cămașa curată
Metabolismul politic, ține de chimie
Partidele se înmulțesc prin diviziune
Paradoxul comunismului-i de aruncat la gunoi
Schimbare de politică, alți ciobani, aceleași oi
Democrația, autocrația celor aleși
un privilegiu al tuturor ne-nțeleși
Când realizezi că ești de partea majorității
Este timpul pentru o reformă pe toți sfinții
Politica derivă din cuvintele sfintei scripturi
Mecanism gigantic acționat de oameni imaturi
Sub fiecare piatră trage cu urechea, e banal
Să nu crezi nimic până nu e ceva oficial
Cu cât îi cunosc mai bine pe cei ai poporului
Cu atât îmi admir mai mult câinii
Servitutea, mormânt al națiunilor
Iubim dar urâm în același timp acest popor.
Refren x2

Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

M-am schimbat și nu pot visa acum
Nu mai vreau să cer, voi obține oricum
Dați-mi un vis de trăit
Realitatea mă omoară
Stau singur, mă ascund
Să fiu ca o comoară
Privesc o poză veche
Tresare o amintire
Uneori mă trec fiorii când privesc spre o iubire
Ai vrut să fac o piesă
Am făcut-o, nu mai are rost
Nu plânge fiindcă n-o să mai fie ce-a fost
Niciodată să nu crezi că vei putea uita
Ceea ce dorești să se întâmple în viața ta
Am vrut să plâng, dar mi s-a furat lacrima
Am vrut să râd, dar zâmbetul a căzut de pe fața mea
Am vrut să iubesc, dar mi s-a furat inima
Am vrut să mor, dar cineva mi-a furat speranța
Mi s-a rupt filmul și-am vrut s-aleg etajul
Să nu credeți că glumesc
Cred că era anturajul
Te caut, nu te găsesc
Rătăcesc între cuvinte
Cât de mult îmi lipsești nu pot spune în cuvinte
M-am obișnuit s-ador iubirea care m-a ucis
Aproape-n fiecare seară adorm cu tine-n vis
Iar visele astea mă omoară
Cred și tot cred..
Las visele inutile în spatele meu și-ncerc
Să fiu realist, lumea mi se pare foarte rea
Egoistă când nu mai face parte din viața mea
Câteodată poate c-am mai făcut și prostii
Dar le-am lăsat pe toate de dragul tău, să știi
Te gândești mereu la el,
Stai cu telefonu-n mână
A trecut încă o lună și el tot nu mai sună
Așa că n-ai cum să mă rănești din partea mea
Cineva cândva era expert în așa ceva
M-am pierdut în întuneric
În jur totul e pustiu
Aș vrea să te mai iubesc
Dar parcă nu mai știu
Și-mi aprind o țigară
Poate-așa n-o să mai doară
Lacrima care pe obrazul tău mereu coboară
Singur fug prin ploi
Ispitit ca de-un păcat
Te-aș căuta,
dac-aș afla pe unde ai plecat
Doar eu știu ce-am îndurat
N-am făcut doar un păcat
În viață nu m-am lăsat
Tot m-am pus pe combinat
Numai eu știu cât am vrut să țip și-a trebuit să tac
Ce-am făcut împreună
Mi-aduc aminte de-un fleac
N-ai văzut cum se juca cu amintirea ta
Cum dorește să te uite, dar sufletul ei nu vrea
Din nou simt că-mi e dor
Îmi e dor și nu-i ușor
Îmi doresc să fiu cu tine împotriva tuturor
Acum stau la geam, mă uit, îmi vine să zâmbesc
Că sunt amintiri frumoase în care mă regăsesc
Și te dărâmi singur încercând să te ridici
Când o vezi în fața ta
Simți că o să pici
Câte suspine
Nici ea nu crede în așa ceva
Când spune că totul va fi bine e părerea sa
Și acum e la fel ea, nu mai este ea
El e departe acum și fata nu-l poate uita
E o vreme furtunoasă și plouă mărunt-mărunt
A mai trecut o vară sperând și mereu sperând
Îl făcea să râdă și-n cel mai trist moment
L-a făcut să prindă viață când privea absent
În gândul meu te port mereu ca pe-un lucru sfânt
Și ca unele cuvinte, mă vor băga în mormânt.

Akka – Versuri.pro

Politica Dusă la Extrem

Amintiri