Refren:
Tu știi totdeauna ce daruri să-aduci,
Că nu vii aici prima oară,
Memorie dă-le din nou la uituci,
Și dă-le mereu două cuiburi de cuci
Și adu-ne țara în țară (bis).

În toate poveștile neamului ești,
Cântar pentru orice greșeală,
Tipar al colindelor vechi românești,
Dar astăzi, preabunule dinspre povești,
Coboară în viața reală.
Și dă-ne credință că nu vom cădea,
Și dă-ne unire și faptă,
Și vezi că-n odaie, sub ultima stea,
Din ultimul brad admirând barba ta,
Doi ochi de copil te așteaptă. (bis).

Refren: (..).

Doi ochi de copil pretutindeni arzând,
În fiece casă din lume,
Doi ochi care știu, care simt, că-n curând,
Și tu, Moș Crăciun, ai să fii om de rând,
Un înger bătrân fără nume.
Tu adu-ne pace cinstită-ntre noi,
Și treci peste jale și ură,
Și scoate poporul român din nevoi,
Și adu-ne țara întreagă-napoi,
Că mulți o hulesc și o fură. (bis).

Refren: (..).

Va fi un noroc de vei vrea să te abați,
La fiece tristă fereastră,
Și drept să ne spui că suntem dezbinați,
Și drept să ne-nveți regăsirea de frați,
Cu milă iertând țara noastră.
E noaptea Crăciunului fără sfârșit,
Ne naștem noi toți încă o dată,
Și crucea-n noi ca un semn izbăvit,
Și-n Munții Carpați ce ninsori s-au pornit
Și-ncepe un clopot să bată. (bis).

Refren: (..).

Să mergem la rude, se cântă colinzi,
Se-ncearcă prin cântec o veste,
Dar vai, în spitale mai sunt suferinzi,
Pe ei îngrijește-i cât poți să cuprinzi,
Că viața prea dragă le este.
Fă cald în odaile fără de foc,
Dă pâine la lumea flămândă,
Dă neamului nostru un pic de noroc,
Să nu mai suporte băiata de joc,
Și nici o mințită izbândă.

Refren: (..).

Topește-le lanțul la cei din arest,
Mai iluminează-le rostul,
Și adu lumină și pace în Est,
Și-nvață și tu un colind de protest
Din templele neamului nostru.
Întoarce-te, moșule, ceasul-i târziu,
Revino în noaptea adâncă,
De ani și de ani generații te știu,
Ai fost interzis într-un tragic pariu,
Murim așteptându-te încă.

Refren: (..)